29 februarie 2008

În Malainiţa, Serbia de Răsărit
 
Preotul Boian Alexandrovici construieşte a doua biserică românească
 
"A fost voia şi ajutorul lui Dumnezeu. Ce vrea Dumnezeu nimeni nu poate să oprească. Prin asociaţia pentru cultură, am cerut aprobarea autorităţilor pentru organizarea adunărilor şi slujbele religioase", a declarat preotul.
În Serbia de Răsărit -Timoc, unde locuiesc peste 250.000 de români/vlahi, în data de 26 februarie a început lucrarea la construcţia unei noi biserici ortodoxe româneşti. Boian Alexandrovici, parohul Malainiţei şi Remesianei şi protoiereu de Dacia Ripensis, a reuşit să obţină toate documentele de construcţie necesare începerii lăcaşului de cult.  Sfinţirea pietrei de temelie a Bisericii Ortodoxe Române "Sf. Niceta de Remesiana" din Malainiţa va avea loc în data de 8 martie, la ora 10.
"A fost voia şi ajutorul lui Dumnezeu. Ce vrea Dumnezeu nimeni nu poate să oprească. Prin asociaţia pentru cultură, am cerut aprobarea autorităţilor pentru organizarea adunărilor şi slujbele religioase", a declarat preotul Boian.
Trebuie să reamintim situaţia fără precedent prin care a trecut Boian, după ce a reuşit să construiască prima biserică românească din Timoc, în 2005, exact în curtea casei sale din satul Malainiţa, judeţul Negotin. Boian a fost condamnat penal la două luni de închisoare, dar i-a fost suspendată pedeapsa. Gestul autorităţilor timocene a şocat întreaga lume, începând din SUA, până în întreaga Peninsulă Balcanică, iar reprezentanţii românilor de pretutindeni, îndeosebi presa din România, au criticat dur decizia Tribunalului din Negotin. Solidaritatea românilor a fost totală, de aceea, justiţia sârbă nici nu a avut curajul să-l bage la puşcărie pe preot. Tot din cauza protestelor şi a presei româneşti, nici biserica din Malainiţa nu a mai fost dărâmată, deşi i-a dat termen lui Boian pentru a o dărâma. De fapt, opoziţia vlahilor timoceni a fost pe măsură, şi ei chiar s-au baricadat în biserică, atunci când s-au apropiat utilajele pregătite de a dărâma lăcaşul. Ei au luat decizia de a muri sub ziduri, dacă biserica avea să fie rasă de pe faţa pământului. Ceea ce a şocat a fost faptul că, pentru construirea unei biserici, un preot a fost condamnat la puşcărie, pe motiv că nu a avut aprobare, la fel ca un infractor de drept comun. Din păcate, situaţia culturală şi politică a vlahilor timoceni este foarte gravă. Ei nu au fost recunoscuţi niciodată ca minoritate, iar din această cauză, nu li se recunoaşte dreptul de a avea şcoli, biserici şi mass-media în limba română. O mică victorie au obţinut anul trecut, când a fost recunoscut de către statul sârb Consiliul Naţional al Rumânilor din Serbia. Prin urmare, cei peste 250.000 de vlahi-rumâni timoceni au şanse mari de a fi recunoscuţi ca minoritate, dar pentru acest lucru trebuie să lupte. Un exemplu este această nouă biserică românească - să fie un pas spre libertatea religioasă în limba română în Timoc. De fapt, la  acest capitol situaţia este foarte gravă, fiindcă vlahilor, majoritari în Timoc, nu li se permite să intre să facă  slujbe în limba română, la înmormântări.
Consiliul Europei
nu vrea discriminarea româno-vlahilor
Un caz şocant s-a întâmplat în ianuarie, când poliţia dintr-un sat a făcut cercetări pentru a afla în ce limbă a avut loc slujba de pomenire, slujbă  făcută chiar de Boian. Din această cauză, preotul a scris o scrisoare deschisă preşedintelui Serbiei, Boris Tadici. "Stimate domnule preşedinte. În ziua de 23 ianuarie 2008, am fost invitat prin telefon ca, a doua zi, 24 ianuarie, să merg în satul Gornjane, comuna Bor, să fac o slujbă de înmormântare pentru decedata Smiljana Roskic (pe care am vizitat-o de mai multe ori cât a fost în viaţă şi am spovedit-o). Cu ocazia convorbirii telefonice, primul lucru la care le-am atras atenţia a fost că nu vom intra cu decedata în biserica din sat, pentru ca nu permite asta Biserica Ortodoxa Sârbă, proprietarul formal al biserici din sat. Ei au fost de acord cu aceasta, pentru că nu a fost primul caz, să fac slujba de parastas în satul Gornjane.
Rudele ei au venit cu maşina după mine, la Negotin, de unde am plecat spre Gornjana. Când am ajuns acolo, localnici mi s-au plâns că preoţii din Bor nu au permis nici să bată clopotele. Le-am explicat că situaţia este aşa cum e, şi că voi bate eu clopotul la Malainiţa, pentru răposata Smiljana, mai cunoscută ca Ljana (Liana), şi că nu va fi nici o problemă. Slujba am oficiat-o în casa lor şi după aceea am plecat spre cimitir. După înmormântarea Ljanei, omul care m-a adus a plecat cu mine să mă ducă înapoi la Negotin. După ce am ajuns la Negotin, m-a sunat nepotul răposatei şi mi-a spus că a fost oprit în centrul satului, în drum de la cimitir spre casă, de doi poliţişti care au fost însoţiţi de doi preoţi ai Bisericii Sârbe. Poliţişti i-au cerut informaţii despre înmormântare şi numele şi prenumele preotului care a oficiat slujba, creând astfel atmosfera în care oamenii s-au simţit precum că ar fi greşit cu ceva. Această impertinentă încălcare a Constituţiei Serbiei, care garantează dreptul la religie tuturor cetăţenilor, indiferent de confesiune şi naţionalitate (este cunoscut faptul că satul Gornjane este un sat românesc), este inadmisibilă", se arată în scrisoare.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, referindu-se la Rezoluţia  din februarie 2008, privind situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia, a  invitat Comitetul de Miniştri să ţină cont, în cadrul monitorizării cu regularitate a românilor din Serbia, de recomandările pe care li le adresează autorităţilor sârbe în Rezoluţie, în virtutea Convenţiei-Cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale. Adunarea le recomandă, de asemenea, Comitetului de Miniştri şi autorităţilor sârbe să prevadă lansarea unor noi programe de asistenţă cu ţintă fixă, în vederea sprijinirii elaborării unor planuri de acţiune concrete, privind promovarea spiritului de toleranţă şi a dialogului intercultural şi, în special, privind sporirea încrederii minorităţilor în instituţiile de stat şi pentru combaterea prejudecăţilor faţă de minorităţi, care pot să mai persiste în sânul forţelor de ordine şi a puterii judecătoreşti.
Gh. MIRON