Fara regrete pentru Cioroianu

Bucuresti, Romania / Romanian Global News
joi, 17 aprilie 2008

Mihai Firica
Demisia lui Adrian Cioroianu, un craiovean de numele caruia ne legam sperantele ca poate demonstra ce poate face un oltean scolit, nu a induiosat pe nimeni. Scandalul mortii romanului Crulic intr-o inchisoare din Polonia a aratat ca acest dandy a plutit deasupra sistemului, finalul mandatului sau fiind pe masura arogantei si a superficialitatii aratate inca de la instalarea fortata in functie.

Gafele lui Cioroianu vor ramane celebre. Scuza tampita ca Serviciul de Informatii Externe sau chiar SRI l-au lucrat, intretinand o campanie de presa pentru a-i spulbera orice urma de credibilitate, nu rezista in fata evidentelor probleme ale acestui politician lansat de Stolojan. L-am vazut langa Condolezza Rice si chiar mi s-a parut un papagal depasit de situatie. Vorbea mult prea prost limba engleza pentru a fi un bun ministru de Externe.
Lantul gafelor il plaseaza mai degraba in categoria actorilor de comedie si-l scoate definitiv din cea a tinerilor politicieni de perspectiva. Cioroianu a plecat din Ministerul Afacerilor Externe asa cum a venit: cu zurgalai si cu pete pe constiinta. Ceea ce este trist la plecarea unui ministru care s-a facut complet de ras este faptul ca, asa cum se proceda in cazul faraonilor, Cioroianu nu a luat cu sine niste “obiecte” dragi, care sa-i tina de urat intr-o alta viata. De exemplu, nu inteleg de ce nu l-a luat pe Mihai Gheorghiu, seful Departamentului pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni. Acest ins, promovat in MAE in urma unor sforarii de clan, se face vinovat de atatea porcarii facute in numele statului roman incat, se prea poate, Cioroianu cred ca si la el s-a gandit cand vorbea de exilarea in desertul egiptean a catorva conationali certati cu legea. De Gheorghiu mi-au vorbit multi romani din afara granitelor tarii, care, cu eforturi supraomenesti, lupta pentru promovarea valorilor nationale si apararea drepturilor minoritatii romanesti. Cand vorbeau despre seful DRRP, romanii timoceni strangeau din dinti si inclestau pumnii, de parca s-ar fi referit la un dusman de moarte. Mi-au spus ca ultranationalistii sarbi nu reusesc sa faca mai mult rau organizatiilor romanilor din Timoc decat acest nemernic. Preocuparea sa majora este de a invrajbi si de a pune bete in roate celor care lupta pentru pastrarea fiintei romanesti, pentru dainuirea limbii romane si a spiritului national intr-un teritoriu in care de drepturile minoritatilor se vorbeste doar in soapta. Nu ma feresc de cuvinte mari, chiar in ciuda riscului de a parea unora, care au alte probleme mai importante decat soarta romanilor de pe Valea Timocului, a basarabenilor, a bucovinenilor sau conationalilor traitori pe alte meleaguri. Dar a-i ignora este o ticalosie la care nu pot sa iau parte. Pe seful DRRP il doare in cot, nepriceperea si ticalosia sa agravand problemele existente in finantarea organizatiilor romanesti din afara granitelor tarii. Mihai Gheorghiu este strain de spiritualitatea romaneasca. Sunt convins ca-l supara tot ceea ce tine de promovarea romanitatii, un ansamblu coerent de manifestari si actiuni sustinut de statul roman, ba chiar se vede treaba ca este o corvoada peste masura de grea sa-si faca treaba pentru care este platit din banul public. La plecare, Cioroianu ar fi facut bine sa-l demita pe acest neispravit, pentru ca asa isi spala din pacate, insa a fost lipsit de inspiratie pana in  ultima clipa a mandatului sau.
Mihai Firica, Editie Speciala

Back