Istro-romanii trebuie salvati
Chisinau, Basarabia
/ Romanian Global News
vineri, 09 mai 2008
– Ce anume cereti prin proiectul de Rezolutie Doc. 11595 cu privire la istro-romani?
– Masuri urgente pentru salvarea acestei minoritati amenintate. Prima ar fi recunoasterea oficiala a minoritatii istro-romane. Din 1945, cand Istria, care a apartinut intre cele doua razboaie mondiale de Italia, a fost incorporata de catre Iugoslavia, istro-romanii nu au fost niciodata recunoscuti ca minoritate. De altfel, statul croat recunoaste expres, prin lege, si protejeaza pe teritoriul sau doar 7 minoritati etnice si limbile lor, nefiind recunoscuta doar minoritatea istro-romana. Croatia a semnat Carta europeana a limbilor regionale si minoritare si a depus instrumentele de ratificare la 5 noiembrie 1997. Acest acord a intrat in vigoare pentru Croatia la 1 martie 1998. Organizatia internationala UNESCO a inclus dialectul istro-roman in Cartea Rosie a limbilor in pericol (UNESCO Red book on endangered languages), amintind ca este grav periclitat, intrucat nu exista administratie, invatamant, presa sau biserici in acest dialect istoric al limbii romane. Cer deci, impreuna cu alti colegi din 20 de tari, drepturi elementare pentru o populatie care merita un tratament civilizat si sustinere pe plan cultural, educational si identitar. Totodata, cerem organizarea unor forumuri internationale de dezbateri si a unor seminare ale expertilor pentru studierea si repertorierea cu grija a particularitatilor dialectului si culturii istro-romane, parte a patrimoniului cultural si istoric romanesc si european. Sper ca prin proiectul de Rezolutie prezentat sa sensibilizez si Biroul European al Limbilor Putin Raspandite, instituit in 1982 din initiativa Parlamentului European ca institutie nonguvernamentala de interes continental finantata de Comisia Europeana si avandu-si cele doua sedii la Bruxelles si Dublin. Mai vrem ca APCE sa invite autoritatile Croatiei sa recunoasca prin lege minoritatea istro-romana si sa-i garanteze acesteia respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale asa cum sunt ele inscrise in Conventia Europeana a Drepturilor Omului si, mai cu seama, drepturile lingvistice, culturale si religioase in urmatoarele domenii: a. invatamantul in limba materna; b. serviciile religioase in limba materna; c. ziare, reviste, emisiuni radio si de televiziune in limba materna; d. sustinerea asociatiilor culturale ale istro-romanilor. Proiectul nostru de Rezolutie este, daca vreti, un S.O.S. pentru salvarea istro-romanilor.
Istro-romanii – limita occidentala a romanitatii
– Unde locuiesc istro-romanii si cati mai sunt ei astazi?
– Zona locuita de istro-romani este cunoscuta pana astazi si ca regiunea Ciceria, de aceea acesti confrati ai nostri mai sunt numiti si Cici. Unii le mai spun onomatopeic Ciribiri (dupa cuvintele pronuntate dialectal „cire”/cine si „bire”/bine), iar ei isi spun Rumari sau Rumeri. Cele mai recente editii ale marilor enciclopedii ale lumii, precum si UNESCO ne prezinta cifre care variaza intre 500 si 1500 de vorbitori concentrati in special in opt localitati din partea croata a peninsulei Istria si in doua localitati din partea slovena a peninsulei. In Croatia este vorba de satul Zejane/Jeiani (cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Ucka) din plasa Mune, judetul (zupanija) Primorsko-goranski, precum si de satul Susnjevica/Susnevita sau Val d’Arsa si catunele Brdo/Barda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostracani/Costerceani, Letaj/Letai si Zankovci din plasa Krsan/Crisan, judetul (zupanija) Istria, iar in Slovenia este vorba de localitatile Golac si Polijane. Multe surse vorbesc si despre alte localitati din peninsula Istria, cum ar fi Dolinscina, Draga, Drazina, Gradinje, Grobnik, Jelavici, Miheli, Trkovci, Perasi, in care exista astazi vorbitori ai dialectului istro-roman. Se mai cunoaste ca acum sapte decenii existau vorbitori ai acestui dialect si in alte sate sau catune din peninsula, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri, Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Carbune, Carnita, Stara Guna, Corte Alba, Vlasca, Vlahi, Faragun, Catun, Cepici, Litul, Runchi, Tuplite, Cuculeani, Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodite si altele. Toponimia peninsulei ne demonstreaza insa o prezenta masiva a istro-romanilor in evul mediu: doua asezari cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Catun, apoi Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani, Ciubanici, Ierbuliste, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sarman, Floricici. In 1896, Teodor T. Burada publica o lista de 114 localitati sau catune istriote populate altadata de romani si care isi pierdusera in secolul XIX limba materna, dar mai pastrau un sir de caracteristici etnice romanesti. Primul istoric care i-a descris pe istro-romani a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della Croce. El scria in 1698 ca acestia aveau „o limba proprie a lor similara limbii romane. De aceea, ei se numesc intre ei, in propria lor limba, Rumeri” si ca locuiau pana la portile Triestului, la Opicina, Trebaciano si Gropado. De asemenea, pana in secolul XIX istro-romanii mai locuiau intr-un numar destul de mare si in insulele Veglia/Krk si Cherso/Cres din Marea Adriatica. Romanii de pe aceste insule sunt complet asimilati. Astazi exista o mica diaspora istro-romana in orasul italian Trieste din nordul peninsulei Istria si o alta diaspora care nu depaseste 500 de persoane in SUA, concentrata la New York. Exista un numar de cateva zeci de istro-romani rasfirati in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Tot mai multi cercetatori si ziaristi romani sau straini care au vizitat Istria confirma ca numarul vorbitorilor de istro-romana scade vertiginos si alarmant, acestia fiind intr-un stadiu avansat de deznationalizare.
– Ce particularitati prezinta dialectul istro-roman fata de romana noastra literara?
– Istro-romana este unul din cele patru dialecte istorice ale limbii romane vechi, cu mult mai asemanator cu standardul literar daco-roman decat cu aromana. Istro-romana este caracterizata prin cateva particularitati, cum ar fi rotacismul (transformarea lui „n” intervocalic in „r”, bunaoara: inima-irima, lumina-lumira, luna-lura, mana-mara, pane-pare, un-ur sau rumani-rumari) si aparitia unei noi vocale egal apropiate atat de “a” cat si de “o”, marcate prin semnul grafic „a” (bunaoara: arde/arde, cale/cale, drag/drag, carle/care(le), carne/carne, casa/casa, paste/paste, sarpe/sarpe, vache/vaca). Dialectul istro-roman conserveaza un sir de vechi reflexe lingvistice romanesti, de la cumpana secolelor XII si XIII sau chiar de mai inainte, explorand intr-un mod interesant perioada straromana. Exista si un ingredient lexical croat destul de puternic, dar nu intr-atat incat sa nu recunoastem trasaturile romanesti ale dialectului. Judecati si dumneavoastra parcurgand cuvintele Crezului catolic in dialect istro-roman: „Io cred in ur Domnu, Ceace carle tire tote, carle facut-a ceru si pemintu, ceale ce se vedu si ceale ce nu se vedu. Si in Gospodinu Isus Crist, Fil’u lu Domnu, ins nascut, carle din Ceace s-a nascut, mant’e de tot secoli. Svitlost din svitlost, Domnu pravi din Domnu pravi, nascut ma nu facut, din urea substantea ca si Ceace, prin carle tote facut-s-av. Carle za noi omiri si za scaparea nostrea lasata-s-a din cer si s-a injivotit di la Svetu Spirit si din Vergura Maria si facuta-s-a om. Si fost-a restignit za noi in timpii lu Pontiu Pilat si suferit-a si fost-a zacopereait si uscrasnit-a treia zi cum fost-a piseait in Sveta Scripturea. Si dignit-s-a in cer si sade la desna lu Ceace. Si rapoi va veri cu glorie sandi cel’i vil’i si cel’i mort, lu carle cesarie nu se va fini. Si in Svetu Spirit, Domnu ce daie jivlenia, carle din Ceace iase si di la Fil’u, cela ce scupa cu Ceace si Fil’u e adoreait si gloreait, carle a cuvintat prin proroci. In ure sveta, catoliche si apostoliche beseariche. Io cunoscu ur crist za opostirea lu pecatele. Io steptu sculare lu morti si jivlenia de secole, cea ce fi-va. Amen!” Exista in dialectul istro-roman si un numar de cuvinte de origine latina care au fost pierdute din celelalte dialecte romanesti sau sunt atestate izolat si periferic: asir-magar, caiba-cusca/colivie, ii-(a) merge, guna-giubea, manta etc. Pentru istoria si filologia romanica, ca si pentru dialectologia romaneasca, istro-romanii si graiul lor au o inestimabila valoare istorica, filologica si etnografica, prezentand un interes cu totul aparte.
– Istro-romanii sunt catolici?
– Da, sunt catolici de mai multe sute de ani. Unii sustin ca la origine ar fi ortodocsi. Exista marturii ca biserica din satul Sucodru ar fi fost initial ortodoxa. O alta ipoteza sustine ca istro-romanii ar fi fost de la bun inceput romano-catolici si ca s-ar fi desprins din masivul etnolingvistic romanesc in secolele XI sau XII, deci inainte de descalecarea Tarii Moldovei, din zona Crisanei sau chiar a Maramuresului. Ipoteza se sprijina pe argumentul lingvistic oferit de fenomenul rotacismului, caracteristic anume zonelor Maramuresului, Crisanei si partial zonei Clujului. Daca aceasta ipoteza s-ar confirma, s-ar putea sustine cu mai mult temei si originea romaneasca transilvana a romano-catolicilor de azi din judetul Bacau si zonele adiacente. Multa lume a fost surprinsa sa descopere ca una din localitatile altadata locuite de istro-romani se numeste pana astazi Krsan/Crisan, acum centru de plasa (opcina) in judetul Istria. Istro-romanii au fost insa vulnerabili lingvistic in fata clerului catolic croat sau sloven care a reprezentat un factor puternic in deznationalizarea lor. Pana pe la mijlocul secolului XIX, episcopii catolici si curtea imperiala de la Viena acceptau hirotonirea de preoti dintre istro-romani, astfel incat, pe langa slujba in limba latina, predicile si marturisirile se faceau in graiul istro-roman. Se cunoaste numele unuia dintre acesti preoti: Micetici, nascut la Barda. Daca astazi ar avea unul sau doi preoti care sa vorbeasca dialectul lor, istro-romanii ar avea mari sanse de supravietuire.
Au provocat intotdeauna un viu interes
– Pe cat de mare si viu a fost si mai este la noi interesul pentru istro-romani?
– In diferite perioade de soarta istro-romanilor s-au interesat, i-au vizitat, au scris despre ei sau au valorificat material dialectologic mai multi fruntasi ai vietii noastre culturale si academice. Trebuie sa-i amintim aici pe Gheorghe Asachi, Simion Barnutiu, Aron Pumnul, Ion Heliade- Radulescu, Timotei Cipariu, Josif Popovici, Stefan Nanu, Ion Maiorescu, Sextil Puscariu, Nicolae si Teodor T. Burada, Ion Coteanu, Traian Cantemir, Lecca Morariu, Ion Popovici, Alexandru Philipide, Gheorghe I. Ionescu, Matilda Caragiu Marioteanu, Andrei Avram, Richard Sarbu, Vasile Fratila, Vlad Bejan, Doina Azoicai, Ion Gherman si Emil Petru Ratiu. Nu pot omite numele profesorului Petru Neiescu de la Institutul de Lingvistica si Istorie Literata „Sextil Puscariu” din Cluj, care este autorul primului Dictionar al dialectului istro-roman. Aflu mai nou ca prima fata bisericeasca din Romania care a vizitat vreodata satele istro-romane este Prea Sfintitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iasi. Dintre basarabeni primii care i-au vizitat sunt Vasile Soimaru si Sergiu Cocos.
– Si printre straini?
– Dintre straini trebuie sa-i amintim pe croatul Goran Filipi, decan al Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Pola si autor al „Atlasului lingvistic istro-roman”, care a vazut lumina tiparului in 2002, la Pola, pe italienii Carlo Taglavini si Nerina Feresini, pe profesorul britanic H. A. Hurren de la Universitatea Oxford, care a publicat in 1972 „Descrierea lingvistica a istro-romanei”, pe croatul August Kovacec, autorul primului Dictionar istroroman-croat cu o gramatica si texte in dialect, pe germanul Dahmen Wolfgang, pe cehul Carlo Lavacek, pe eruditul si poliglotul cercetator austriac Tede Kahl de la Institutul pentru Europa Orientala din Viena, si pe italianul Ervino Curtis de la Trieste, unul din neobositii sprijinitori ai istro-romanilor. Trebuie sa aratam aici ca una din lucrarile monumentale despre istro-romani si dialectul lor, „Studii Istroromane”, a fost scrisa de Sextil Puscariu in colaborare cu germanul Arthur Byhan, italianul G.I. Ascoli si istro-romanul Alois (Luigi) Belulovici, si publicata in 1926 sub egida Academiei Romane, dupa ce in 1906 publicase o culegere de „Texte istro-romane”.
Universitatile din New York si Yale intind o mana de ajutor
– Academia Romana este prima institutie care s-a preocupat de istro-romani. In alte tari exista astazi interes pentru ei?
– Departamentul de Lingvistica din cadrul Universitatii New York deruleaza, iar Fondul pentru Limbi pe cale de disparitie al Universitatii americane Yale finanteaza din noiembrie 2005 un proiect de documentare asupra istro-romanei, proiect condus de dna Zvjezdana Vrzic. Acest proiect este prevazut sa se deruleze mai multi ani si are ca scop documentarea si pastrarea istro-romanei prin studiul academic al comunitatii si prin crearea unor mecanisme de care sa beneficieze nemijlocit aceasta mica comunitate: informarea comunitatii despre pericolul disparitiei dialectului istro-roman; culegerea de materiale audio si video in dialect; publicarea unei antologii de texte istro-romane si a unui dictionar multimedia; dezvoltarea de materiale didactice necesare predarii istro-romanei si organizarea de cursuri in dialect atat pentru vorbitorii activi, cat si pentru cei care nu il mai stapanesc indeajuns de bine; crearea unei pagini web care sa includa materiale informative despre dialect; si nu in ultima instanta filmarea unui documentar despre vorbitorii acestui dialect atat din Istria, cat si din diaspora.
Istro-romanii, in atentia UNESCO si a Consiliului Europei
- Si institutiile internationale?
- Ca semnatara a Cartei europene a limbilor regionale si minoritare, Croatia se afla sub monitorizarea Comitetului de Ministri al Consiliului Europei. De curand, la 12 martie 2008, Consiliul Europei a facut public Raportul Comitetului sau de Experti privind aplicarea de catre Croatia a Cartei europene, care, cum se stie, prevede un mecanism de control care permite evaluarea periodica a aplicarii acesteia, in vederea prezentarii de recomandari catre statele semnatare privind ameliorarea legislatiei, politicilor si practicilor acestora in domeniul limbilor regionale sau minoritare. Am fost bucuros sa constat ca in Capitolul 2. Evaluari privind aplicarea partilor a II-a si a III-a ale Cartei, Raportul se refera, in premiera absoluta, la dialectul istro-roman (subcapitolul 2.1.2, paragraful 48, Istro-romana). Astfel, Comitetul de Experti subliniaza: “Un sir de elemente probeaza prezenta traditionala in Istria a unei mici comunitati de vorbitori ai unei limbi numite istro-romana. Comitetul de Experti doreste sa obtina informatii asupra acestei limbi cu ocazia urmatorului raport periodic”. Am aratat deja ca si UNESCO, ca structura a ONU, s-a autosesizat, incluzand dialectul istro-roman in Cartea Rosie a limbilor in pericol.
L-au dat lumii pe unul din cei mai mari inventatori ai tuturor timpurilor
– Nu exista o literatura culta in dialectul istro-roman. Aceasta ramura a latinitatii orientale a fost si este cea mai mica si cea mai amenintata. Ce nume, dintre cele ale istro-romanilor care s-au manifestat in viata publica, pot fi aduse in atentie? – Chiar daca nu sunt numerosi, istro-romanii au dat nastere unor personalitati demne de remarcat. Dintre cei mai vechi putem aduce in atentie numele lui Matei Vlahici (1520-1575), teolog protestant de limba latina si germana din secolul XVI, primul si cel mai de incredere colaborator al lui Martin Luther. Matei Vlahici este cunoscut si ca Matthias Flacius Illyricus (in latina), Matija Vlacic/Vlachich (in croata) si Matthias Flach (in germana). Nu-l putem trece cu vederea pe Andrei Glavina, apostolul istro-romanilor, cel care a infiintat si a condus intre 1921 si 1925 la Susnjevica/Susnevita sau Val d’Arsa scoala „Imparatul Traian” cu predare in dialectul istro-roman si in romana literara, autor al primei carti de rugaciune in dialect istro-roman. Amintim numele a doi frati istro-romani: profesorul Luigi Belulovici si medicul Giuseppe Belulovici. Mai nou trebuie sa-l avem in vedere pe scriitorul istro-roman de limba italiana Ezio Bordul sau pe regretatul jurnalist de limba italiana si croata, dar de origine istro-romana, Ezio Mestrovich (1941-2003). Un mare entuziast este istro-romanul Corrado Clanat (Clagnaz), care a infiintat in 1994, la Trieste, impreuna cu alti entuziasti, Asociatia culturala istro-romana „Andrei Glavina”. Aceasta asociatie editeaza pe speze proprii revista „Scrisore catre frat rumeri” (Scrisoare catre fratii romani). In SUA, una dintre persoanele cele mai active din sanul comunitatii istro-romane este arhitectul Maria Luisa (Marisa) Ciceran. Bineinteles ca cea mai mare personalitate dintre istro-romani este cea a lui Nicolae Teslea (1856-1943), devenit cetatean american si cunoscut ca Nicola Tesla (in croata si in alte limbi). Savantul si inventatorul Nicolae Teslea, astazi revendicat si de sarbi, si de croati, a fost propus in 1915, impreuna cu Thomas Edison, la Premiul Nobel pentru fizica, premiu pe care l-a refuzat. Nicolae Teslea a descoperit campul magnetic rotitor, a inventat radioul inaintea lui Marconi, sistemele de comunicare fara fir si sistemul bifazat de curent electric alternativ. Acest inventator istro-roman genial a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa. Fire harnica si vizionara, supranumit „extraterestrul roman”, Nicolae Teslea a inregistrat peste 1200 de inventii de o tehnicitate ce surclasa contemporaneitatea. In SUA foarte multa lume spune ca numele corect al secolului XXI este Nicolae Teslea. Marea preocupare stiintifica a acestui istro-roman a tinut de transmiterea informatiei si a energiei la distanta, mai bine zis fara fir (werless). A murit la New York intr-o mizerie cumplita.
– Istro-romanii mai pot fi oare salvati?
– Cred cu tarie. Trebuie sa ne implicam cu totii. Sa incepem prin a stabili si cultiva contacte cat mai intense cu ei. Mi-as dori, bunaoara, ca Biserica romano-catolica din Romania sa delegheze 3-4 preoti de limba romana in comunele istro-romane. Mi-as mai dori ca unele comune din Romania si Republica Moldova sa incheie acorduri de parteneriat, infratindu-se oficial macar cu cele doua localitati istro-romane mai mari: Jeiani si Sisnevita. As fi incantat daca tineri istro-romani ar putea veni la studii in Romania, ca Andrei Glavina altadata. Se pot face multe lucruri daca am avea suficienta vointa si dragoste pentru acesti frati ai nostri. Ar fi un mare pacat daca graiul si comunitatea lor, care este parte din fiinta noastra etnica, s-ar stinge definitiv. Nu avem voie sa asistam neputinciosi la moartea unui grai atat de pretios al limbii noastre. In ultimul ceas, istro-romanii trebuie salvati.
Istro-romana se afla la o rascruce: sau se va stinge definitiv sau va resuscita
– Dar credeti ca este posibila o asemenea incercare temerara?
– Sa stiti ca exista precedente importante cand chiar limbi sau dialecte disparute complet au fost readuse la viata. Eu cunosc cel putin trei cazuri de limbi stinse complet si reinviate, intrucat fusesera fixate anterior in scris si a existat vointa puternica pentru resuscitarea lor. Ma gandesc intai de toate la limba ebraica (ivrit in original) reinviata de Eliezer Ben-Yehuda, al carui fiu a fost, dupa o pauza de mai multe secole, primul ei vorbitor nativ. Acum ebraica e limba oficiala a statului Israel, o limba viguroasa vorbita de cateva milioane de oameni. Sau limba manx, de origine celtica, din mica insula suverana Man, situata intre Irlanda si Marea Britanie, limba stinsa la 27 decembrie 1974 odata cu ultimul ei vorbitor nativ, dar reinviata printr-o activitate sustinuta, astfel incat este predata astazi in scoli si exista deja peste 2000 de persoane care o folosesc ca limba facultativa din patriotism local, precum si cateva sute de copii ai acestora care o vorbesc ca limba nativa. Un alt caz similar ni-l prezinta limba cornica (kernewek, in original, si cornish, in engleza), de asemenea, de origine celtica, din provincia britanica Cornwall. Cornica s-a stins in anul 1906 odata cu ultimul ei vorbitor, Alison Treganning, insa datorita eforturilor depuse in anii 1930 de catre doi cercetatori britanici, Henry Jenner si Robert Morton Nance, aceasta a reinviat. In prezent cornica este vorbita activ, ca limba nativa, de peste 2000 de persoane, iar alte peste 3000 o cunosc bine si o folosesc ca limba facultativa. Spre deosebire de Croatia, care nu a recunoscut istro-romana odata cu ratificarea Cartei europene a limbilor regionale si minoritare, Marea Britanie a recunoscut, la 5 noiembrie 2002, statutul de limba regionala si minoritara al cornicei, angajandu-se sa o sustina si sa o protejeze. Istro-romana, care are inca vorbitori nativi, se afla acum la o rascruce: sau se va stinge definitiv sau va resuscita. Eu cred ca trebuie salvata si voi incerca sa pun umarul.
– Uniunea Europeana are si ea un cuvant de spus?
- Croatia se pregateste sa adere la Uniunea Europeana. Ea va trebui sa tina cont de recomandarile Comisiei pentru Limbile Europene Regionale si Putin Raspandite, precum si de prevederile unor documente ale UE cum sunt Rezolutia Parlamentului European privind limbile europene regionale putin raspandite din 13 decembrie 2001 si altele. Asa cum se cunoaste, respectarea si protejarea minoritatilor constituie o conditie pentru aderarea la UE. Comisia Europeana are in vedere prin limbi regionale sau minoritare „limbile utilizate in mod traditional de o parte a populatiei unui stat si care nu sunt nici dialecte ale limbii (limbilor) oficiale ale statului respectiv, nici limbi ale populatiilor migratoare, nici limbi create artificial”. Rolul Comisarului European pentru multilingvism, Leonard Orban, dintr-o fericita intamplare roman, precum si al celor 35 de deputati romani in Parlamentul European este unul covarsitor in apararea minoritatii etnoculturale si lingvistice istro-romane prin fixarea de exigente clare in fata Croatiei pana la aderarea acesteia la UE. Pe de alta parte, Romania, ca stat inrudit care este deja membru al UE, ii poate cere Croatiei reciprocitate in problema minoritatilor, intrucat cei 4180 de croati carasoveni din Romania, comparabili ca numar si vechime cu istro-romanii, au rezervat un loc de deputat in Parlamentul de la Bucuresti, beneficiaza de asistenta religioasa in biserici si de invatamant in limba croata in cele trei gradinite si trei scoli publice din localitatile lor si sunt sprijiniti concret de catre stat pentru pastrarea si promovarea propriei lor identitatii. Cadrul bilateral pentru aceasta reciprocitate este conturat de Tratatul de baza dintre Romania si Croatia din 18 februarie 1994. Potrivit tratatului, cele doua tari s-au angajat sa asigure, fiecare pe teritoriu sau, drepturi persoanelor apartinand minoritatii nationale croate in Romania si ale persoanelor apartinand minoritatii nationale romane din Republica Croata, in conformitate cu documentele CSCE, cu conventiile internationale ratificate de cele doua parti si cu normele recunoscute ale dreptului international. De asemenea, partile s-au angajat sa aplice cu buna-credinta standardele internationale referitoare la protectia identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase a persoanelor apartinand minoritatilor nationale.
– Inteleg ca in prezent, istro-romanii, nefiind recunoscuti prin lege de catre statul croat ca minoritate, nu dispun de nici o institutie proprie...
– Asa este, din pacate. Si nu le-au avut niciodata pe parcursul istoriei lor multiseculare din peninsula. Cu toate acestea, in ultimii ani s-au facut primele incercari de a cristaliza forme de organizare comunitara cu functii de conservare, protejare si dezvoltare a identitatii istro-romanilor. Astfel, la 29 aprilie 1994 a luat fiinta la Trieste Asociatia istro-romana „Andrei Glavina”, in martie 1995 s-a infiintat la Susnevita asociatia culturala „Soborul lu istro-rumeri” (Uniunea istro-romanilor), exista un celebru grup folcloric numit „Zejanski Zvoncari”, adica „Clopotarii din Jeiani”, condus de Mauro Doricic, un inimos animator al vietii culturale istro-romane inca destul de timide, si, in fine, mai exista si o Asociatie democratica a romanilor din Croatia. Toate acestea trebuie sa fie parteneri ai guvernului croat si ai administratiei locale din Istria pentru salvarea identitara a istro-romanilor, primind finantare bugetara. Cel mai mult insa astazi istro-romanii au nevoie, pentru inceput, de slujba in limba materna la biserica, de studierea acestei limbi, macar o ora pe saptamana de elevii istro-romani si, eventual de un post de radio in dialect si in romana literara. Acestea nu sunt posibile fara sprijinul statului croat si al celui roman.
Istro-romanii nu sunt doar un grup etnofolcloric, ci o minoritate nationala care trebuie tratata ca atare
– Probabil ca scoala ar fi cea mai importanta.
– Intr-adevar, pentru ca ii priveste pe copiii istro-romani, cei care trebuie sa recepteze, sa vorbeasca si sa transmita mai departe limba materna. Si aici imi amintesc cuvintele lui Teodor T. Burada de la 1893, dar care, iata, sunt de o sfasietoare actualitate: „o voce ne cheama si o datorie sfanta ne impune ca sa ne aruncam privirile asupra fratilor nostri din Istria, parasiti de toti si bantuiti de toate nenorocirile, purtand povara grea a strainismului de sute de ani, sa nu-i lasam sa fie cotropiti de slavi, silindu-ne prin toate mijloacele ca sa se infiinteze si la ei scoli, in care instructiunea sa se predea in limba materna”.
– La ce actiuni ar trebui sa ne asteptam din partea autoritatilor croate?
- Un important prim pas, dar evident insuficient, a fost deja facut. Printr-o Decizie a Ministerului croat al culturii din 27 august 2007 graiurile istro-romane (Istro-rumunjski govori (vlaski i zejanski)) au fost declarate drept bun cultural nematerial si incluse in Lista bunurilor culturale nemateriale protejate (Lista zasticenih nematerijalnih kulturnih dobara), care cuprinde orice bun care s-a inradacinat ca traditie si prezinta valoare deosebita sub aspect stiintific, etnografic, sociologic, antropologic sau lingvistic. Graiurile istro-romane sunt tratate la fel ca si cantarea polifonica, unele dansuri sau obiceiuri si traditii croate de sarbatoare. Deci, este vorba de un tratament aplicat oricarei curiozitati etno-folclorice. Ministerul croat al Culturii a aprobat pe hartie si un complex de masuri de protectie a „purtatorilor bunului”, obligandu-se sa promoveze functiile si cunoasterea acestui bun in societate, sa-l includa in programele sale de planificare, sa asigure sustinerea lui inclusiv prin invatamantul formal si informal, revitalizarea segmentelor pierdute ale bunului, sensibilizarea istro-romanilor asupra necesitatii de a evita pericolul pierderii dialectului lor. Cu toate acestea, Decizia ministeriala ramane, deocamdata, litera moarta, intrucat pana astazi statul croat nu a deschis nici o linie de finantare bugetara pentru salvarea si perpetuarea graiurilor istro-romane. Unul dintre angajamente tine de intocmirea unei gramatici si a unui dictionar, precum si includerea dialectului istro-roman ca limba materna in programele de invatamant. Aici nu s-a facut nimic si nici nu se stie cand se va face ceva. Decizia Ministerului croat al Culturii nu specifica suficient de clar ce se are in vedere prin „purtatori ai bunului”, dar sunt vizate un sir de institutii carora le-a fost adresat acest document: Primaria orasului Rjeka/Fiume, plasa (opcina) Krsan/Crisan, judetele (zupanija) Primorsko-goranski si Istria, Institutul de Filologie croata din Zagreb, Consevatoarele din Rjeka si Pola si Directia de protectie a patrimoniului cultural. Asa sau altminteri, aceasta Decizie nu poate substitui recunoasterea oficiala, adica prin lege, a minoritatii istro-romane, singura care ar trebui sa fie obiectul protectiei din partea statului croat, in conformitate cu standardele europene. Istro-romanii nu sunt doar un grup etnofolcloric, ci o minoritate nationala care trebuie tratata ca atare.
– Domnule Cubreacov, va multumim.
Igor Burciu, Flux
